OK
X
bufă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. buffa)
1.
cută,
fald,
umflătură
la
mâneca
unei
haine,
la
pantaloni
etc.
cloș
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cloche)
1.
(despre
croială,
rochii,
mâneci)
larg
și
cu
falduri,
în
formă
de
clopot.
drapa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. draper)
1.
tr.
a
acoperi,
a
împodobi
cu
o
draperie.
2.
a
dispune
o
stofă
în
formă
de
draperie.
3.
a
reda
un
veșmânt
(în
pictură
și
sculptură).
4.
(fig.)
a
acoperi,
a
camufla
ceva.
5.
tr.
refl.
a
(se)
îmbrăca
într-un
veșmânt
larg,
cu
falduri.
draperie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. draperie)
1.
perdea
grea
de
postav,
de
stofă
sau
catifea
pusă
la
uși,
la
ferestre
etc.
și
lăsată
să
cadă
în
falduri;
stofă
dispusă
cu
artă
în
falduri
mari.
2.
veșmânt
larg,
cu
falduri,
care
îmbracă
o
statuie,
personajele
unui
tablou
etc.
3.
formație
carstică
cu
aspect
de
pânză
în
falduri,
rezultată
prin
depunerea
carbonatului
de
calciu
în
crăpăturile
din
plafoanele
peșterilor.
drapeu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. drapé)
1.
cută,
fald
(al
unui
veșmânt).
godeu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. godet)
1.
cupă
de
elevator.
2.
piesă
din
material
izolant
utilizată
pentru
realizarea
de
legături
electrice.
3.
fald,
cută
la
o
rochie,
la
o
draperie
etc.
4.
urmă
pe
care
o
lasă
presiunea
degetului
pe
un
tegument
cutanat
sau
mucos
infiltrat
de
un
edem.