Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cloche)
1. (despre croială, rochii, mâneci) larg şi cu falduri, în formă de clopot.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. draper)
1. tr. a acoperi, a împodobi cu o draperie.
2. a dispune o stofă în formă de draperie.
3. a reda un veşmânt (în pictură şi sculptură).
4. (fig.) a acoperi, a camufla ceva.
5. tr. refl. a (se) îmbrăca într-un veşmânt larg, cu falduri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. draperie)
1. perdea grea de postav, de stofă sau catifea pusă la uşi, la ferestre etc. şi lăsată să cadă în falduri; stofă dispusă cu artă în falduri mari.
2. veşmânt larg, cu falduri, care îmbracă o statuie, personajele unui tablou etc.
3. formaţie carstică cu aspect de pânză în falduri, rezultată prin depunerea carbonatului de calciu în crăpăturile din plafoanele peşterilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr., lat. stola)
1. rochie largă, căzând în falduri şi încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane.
2. ornament de forma unei fâşii lungi, purtat pe după gât de preoţii catolici la slujbă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (drapa)
1. care este împodobit sau acoperit cu o draperie; acoperit cu o stofa aranjată în cute.
2. care este dispus în cute; care cade în falduri; care are falduri dispuse artistic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (drapa)
1. acțiunea de a drapa, de a acoperi cu o draperie; drapaj, drapat.
2. împodobire a unei ferestre, a unei uși etc. cu o draperie, cu steaguri etc.
3. acoperire a unui perete, a unei mobile etc. cu stofă aranjată în cute.
4. aranjare în cute dispuse în mod artistic a unui obiect de îmbrăcăminte.
5. îmbrăcare cu un veșmânt larg care cade în falduri.