cloș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cloche)

1. (despre croială, rochii, mâneci) larg și cu falduri, în formă de clopot.

drapa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. draper)

1. tr. a acoperi, a împodobi cu o draperie.
2. a dispune o stofă în formă de draperie.
3. a reda un veșmânt (în pictură și sculptură).
4. (fig.) a acoperi, a camufla ceva.
5. tr. refl. a (se) îmbrăca într-un veșmânt larg, cu falduri.

draperie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. draperie)

1. perdea grea de postav, de stofă sau catifea pusă la uși, la ferestre etc. și lăsată să cadă în falduri; stofă dispusă cu artă în falduri mari.
2. veșmânt larg, cu falduri, care îmbracă o statuie, personajele unui tablou etc.
3. formație carstică cu aspect de pânză în falduri, rezultată prin depunerea carbonatului de calciu în crăpăturile din plafoanele peșterilor.

stolă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., fr., lat. stola)

1. rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane.
2. ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă.

drapat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (drapa)

1. care este împodobit sau acoperit cu o draperie; acoperit cu o stofa aranjată în cute.
2. care este dispus în cute; care cade în falduri; care are falduri dispuse artistic.
3. (antonim) (înv.) nedrapat.

drapare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (drapa)

1. acțiunea de a drapa, de a acoperi cu o draperie; drapaj, drapat.
2. împodobire a unei ferestre, a unei uși etc. cu o draperie, cu steaguri etc.
3. acoperire a unui perete, a unei mobile etc. cu stofă aranjată în cute.
4. aranjare în cute dispuse în mod artistic a unui obiect de îmbrăcăminte.
5. îmbrăcare cu un veșmânt larg care cade în falduri.