Rezultate secundare (Falii,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kotylosaurien)
1. pl. ordin de reptile fosile înrudite cu stegocefalii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Graben, fr. graben)
1. compartiment al scoarţei terestre scufundat, mărginit de falii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Horst)
1. regiune mai înaltă a scoarţei terestre, mărginită de falii, rămasă ridicată după scufundarea regiunilor vecine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pélagique)
1. referitor la marea liberă, departe de coaste.
2. (despre depozite) format sub acţiunea mării.
3. care trăiește, se găsește în plină mare; marin.
4. depozit, sediment ~ = depozit format din noroi și argilă care se formează pe fundul mării.
5. zonă ~ă = zonă în largul mărilor și oceanelor, considerată de la suprafață până la fund, care cuprinde coloana de apă și care, la rândul ei, poate fi împărțită în următoarele subzone (ordonate după adâncime): epipelagică (de la suprafață până la 200 de metri), mezopelagică (între 200 și 1000 de metri), batipelagică (între 1000 și 4000 de metri), abisopelagică (de la 4000 de metri până la scoarța oceanică) și hadopelagică (adâncimea faliilor oceanice, până la 11000 de metri).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. théromorphes)
1. ordin de reptile fosile, acvatice sau terestre, având caractere comune cu stegocefalii şi cu mamiferele.