Dictionar

Rezultate secundare (Fals,):

Fals, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. falsus, it. falso)

1. adj. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat.

2. care are numai aparența adevărului; contrafăcut, imitat; artificial.

3. (despre oameni) prefăcut, ipocrit.

4. (muz.) care sună contrar legilor armoniei.

5. s. n. neadevăr, contrafacere.

6. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc.


Fals; neadevărat (organ)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT falsus; spurius; pseudo-; adulterinus

2. FR faux; fausse; pseudo-

3. EN pseudo-; false; spurious; untrue

4. DE falsch; pseudo-; unecht; scheinbar

5. RU лживый; ложный; псевдо-; фaлвшивый

6. HU ál, hamis (szerv)


Falsa făinare a grâului

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Sclerophthora macrospora

2. FR sclérosporose du blé

3. EN downy mildew of wheat

4. DE Sclerophthora macrospora- Hexenbesen bei Mais; Sklerosporose des Weizens

5. RU склероспориоз пшеницы; ложнaя мучнистaя росa пшеницы

6. HU búzaperonoszpóra


Falset

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. falsetto)

1. sunet din registrul cel mai acut al vocii bărbăteşti; voce de cap.

2. executare falsă a unei piese muzicale.

3. în ~ = cu voce ascuţită.


Falsetist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. fr. falsettiste)

1. (muzică clasică) cântăreț cu timbru de falset; contratenor.


Falsifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. falsifier, lat. falsificare)

1. a face un lucru semene cu altul, cu intenţia de a înşela; a contraface.

2. a denatura.


Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.


Academiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. académiser)

1. (arte) a da figurilor o poză academică (un caracter emfatic și fals).


Adulterin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.

2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.


Anacronic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anachronique)

1. care conține un anacronism; fals sau eronat în raport cu cronologia.

2. care reflectă o epocă trecută, care este nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.

3. (antonim) modern.


ANT-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. anti-, cf. lat., gr. anti)

1. „împotriva, (în) contra, opus, fals”.


Antedată

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. antidate)

1. dată falsă pusă unui act care este anterioară datei reale.

2. (antonim) postdată.