Dictionar

 
 
 

falset

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. falsetto)

1. sunet din registrul cel mai acut al vocii bărbătești; voce de cap.
2. executare falsă a unei piese muzicale.
3. în ~ = cu voce ascuțită.
 

falsetist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cf. fr. falsettiste)

1. (muzică clasică) cântăreț cu timbru de falset; contratenor.
 

falsifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. falsifier, lat. falsificare)

1. a face un lucru semene cu altul, cu intenția de a înșela; a contraface.
2. a denatura.
 
 

academiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. académiser)

1. (arte) a da figurilor o poză academică (un caracter emfatic și fals).
 

adulterin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.
2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.
 
 
 

ANT-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. anti-, cf. lat., gr. anti)

1. „împotriva, (în) contra, opus, fals”.