Fals, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. falsus, it. falso)

1. adj. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat.

2. care are numai aparența adevărului; contrafăcut, imitat; artificial.

3. (despre oameni) prefăcut, ipocrit.

4. (muz.) care sună contrar legilor armoniei.

5. s. n. neadevăr, contrafacere.

6. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc.

---

Fals; neadevărat (organ)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT falsus; spurius; pseudo-; adulterinus

2. FR faux; fausse; pseudo-

3. EN pseudo-; false; spurious; untrue

4. DE falsch; pseudo-; unecht; scheinbar

5. RU лживый; ложный; псевдо-; фaлвшивый

6. HU ál, hamis (szerv)

---

Falsa făinare a grâului

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Sclerophthora macrospora

2. FR sclérosporose du blé

3. EN downy mildew of wheat

4. DE Sclerophthora macrospora- Hexenbesen bei Mais; Sklerosporose des Weizens

5. RU склероспориоз пшеницы; ложнaя мучнистaя росa пшеницы

6. HU búzaperonoszpóra

---

Falset

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. falsetto)

1. sunet din registrul cel mai acut al vocii bărbăteşti; voce de cap.

2. executare falsă a unei piese muzicale.

3. în ~ = cu voce ascuţită.

---

Falsetist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. fr. falsettiste)

1. (muzică clasică) cântăreț cu timbru de falset; contratenor.

---

Falsifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. falsifier, lat. falsificare)

1. a face un lucru să semene cu altul, cu intenţia de a înşela; a contraface.

2. a denatura.

---

Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.

---

Adulterin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.

2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.

---

ANT-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. anti-, cf. lat., gr. anti)

1. „împotriva, (în) contra, opus, fals”.

---

ANTI-, ANT-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. anti-, cf. lat., gr. anti)

1. „împotriva, (în) contra, opus, fals”.

---

Antidemocraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + democraţie)

1. regim politic care pretinde a fi o democrație, dar nu este cu adevărat una; democrație de fațadă, falsă democraţie, pseudodemocrație.

---

Aparent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apparent, lat. apparens)

1. adj. nereal, imaginar; fals.

2. evident, vizibil.

3. adv. în aparenţă.

---