Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. falsetto)
1. sunet din registrul cel mai acut al vocii bărbăteşti; voce de cap.
2. executare falsă a unei piese muzicale.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. fr. falsettiste)
1. (muzică clasică) cântăreț cu timbru de falset; contratenor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cambriolage)
1. acțiunea de a cambriola și rezultatul ei; cambriolare.
2. furt calificat dintr-o proprietate după ce s-a intrat în ea prin efracție, cățărare sau folosind chei false.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. casuiste; sp. casuista; lat. casus „caz de conștiință”)
1. cel care se ocupă de cazuistică.
2. teolog care, prin profesie, rezolvă cazurile de conștiință.
3. cel căruia îi place să analizeze, până în cele mai mici amănunte, fiecare caz, pentru a da o soluție cât mai exactă și mai documentată.
4. specialist în cazuistică, care foloseşte abil argumente ingenioase, logice în aparenţă, false în fond.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. colporter)
1. a răspândi ştiri false, zvonuri etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colporteur)
2. (fig.) răspânditor de ştiri (false), de zvonuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communisme)
1. formaţiune social-economică în dezvoltarea societăţii, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producţie şi prin regim totalitar de extremă stânga.
2. ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale.
3. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desfiinţarea proprietăţii private şi pe egalitatea socială şi economică.
4. ~ ştiinţific = socialism ştiinţific.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. défaitisme)
1. opinie, atitudine a celui care nu crede în reuşita unei acţiuni, în justeţea unei cauze pe care o consideră pierdută.
2. infracţiune constând în lansarea şi răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informaţii false, tendenţioase cu privire la situaţia politică, economică şi socială a ţării.