Dictionar

falset

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. falsetto)

1. sunet din registrul cel mai acut al vocii bărbătești; voce de cap.
2. executare falsă a unei piese muzicale.
3. în ~ = cu voce ascuțită.
 

falsetist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cf. fr. falsettiste)

1. (muzică clasică) cântăreț cu timbru de falset; contratenor.
 
 
 

colporta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. colporter)

1. a răspândi știri false, zvonuri etc.
 

colportor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colporteur)

1. negustor ambulant.
2. (fig.) răspânditor de știri (false), de zvonuri.