OK
X
falsifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. falsifier, lat. falsificare)
1.
a
face
un
lucru
să
semene
cu
altul,
cu
intenția
de
a
înșela;
a
contraface.
2.
a
denatura.
defalsifica
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (de- + falsifica)
1.
a
corecta
ceva
falsificat;
a
înlătura
un
fals.
2.
(antonim)
a
falsifica.
falsificație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. falsification)
1.
falsificare;
obiect,
lucru
falsificat.
falsificator, -oare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. falsificateur)
1.
cel
care
comite
un
fals.
contraface
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. contrefaire)
1.
a
reproduce
un
document,
o
operă
de
artă,
un
obiect
în
scopuri
frauduloase;
a
falsifica.
cupajare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cupaj)
1.
operație
de
amestecare
a
mai
multor
varietăți
de
vin,
după
anumite
metode,
în
vederea
obținerii
unui
anumit
tip
de
vin;
amestecul
astfel
obținut;
cupaj.
2.
(depr.)
acțiune
de
falsificare
a
unui
produs
lichid
cu
o
materie
de
valoare
mai
mică;
adăugarea
de
apă
la
un
lichid.
defalsifica
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (de- + falsifica)
1.
a
corecta
ceva
falsificat;
a
înlătura
un
fals.
2.
(antonim)
a
falsifica.
deforma
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déformer, lat. deformare)
1.
tr.,
refl.
a(-și)
altera,
a(-și)
modifica
forma
sau
dimensiunile;
a
(se)
sluți.
2.
tr.
(fig.)
a
reproduce
inexact;
a
denatura,
a
falsifica.
3.
a
modifica
forma
sau
dimensiunile
unui
corp
sub
acțiunea
unor
forțe
exterioare
sau
a
unor
eforturi
interioare.
denatura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dénaturer)
1.
a
altera
natura,
caracterele
distinctive
ale
unui
lucru,
înțelesul
unui
cuvânt,
al
unei
idei
etc.;
a
altera;
a
deforma,
a
falsifica.
2.
a
adăuga
unui
produs
o
cantitate
oarecare
dintr-o
substanță
străină,
făcându-l
impropriu
destinației
inițiale.
escamota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. escamoter)
1.
a
face
să
dispară
ceva
pe
nesimțite.
2.
(fig.)
a
ascunde,
a
denatura,
a
falsifica.
3.
a
introduce
trenul
de
aterizare
al
unui
avion,
în
timpul
zborului.