Dictionar

Rezultate secundare (Falsă.):

Falsa făinare a grâului

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Sclerophthora macrospora

2. FR sclérosporose du blé

3. EN downy mildew of wheat

4. DE Sclerophthora macrospora- Hexenbesen bei Mais; Sklerosporose des Weizens

5. RU склероспориоз пшеницы; ложнaя мучнистaя росa пшеницы

6. HU búzaperonoszpóra


Antedată

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. antidate)

1. dată falsă pusă unui act care este anterioară datei reale.

2. (antonim) postdată.


Antidemocraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + democraţie)

1. regim politic care pretinde a fi o democrație, dar nu este cu adevărat una; democrație de fațadă, falsă democraţie, pseudodemocrație.


Conjuncţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. conjonction, lat. coniunctio)

1. parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziţii sau cuvinte cu aceeaşi funcţie sintactică.

2. (log.) conectiv („şi”) caracterizat prin aceea expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propoziţiile componente sunt adevărate şi falsă, când cel puţin una dintre componente este falsă.

3. figură de stil care enunţă o observaţie din asocierea unor aspecte de viaţă contradictorii.

4. poziţie a doi aştri care, la un moment dat, au aceeaşi longitudine cerească.


Distonanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (distona + -anţă)

1. faptul de a distona; caracterul a ceea ce distonează.

2. dezacord cu ansamblul sau cu restul; stare distonantă; lipsă de armonie.

3. (muz.) succesiune sau simultaneitate de sunete care distonează din punct de vedere al armoniei muzicale; intonație falsă; distonare.


Eroare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. erreur, lat. error)

1. lipsă de concordanță între percepții și realitatea obiectivă; cunoștință falsă, denaturată; greșeală.

2. a induce (pe cineva) în ~ = a amăgi, a înșela.

3. (jur.) reprezentare greșită asupra unei situații de fapt, ori asupra existenței unui act normativ.

4. diferența dintre valoarea măsurată și cea reală a unei mărimi.


Euforie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. euphorie, gr. euphoria)

1. stare de fericire, de beatitudine.

2. falsă senzaţie de fericire, manifestată ca simptom al unei boli neuropsihice sau provocată de substanţe narcotice.