falacios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fallacieux, lat. fallaciosus)

1. care se bazează pe o minciună sau un fals; care caută să înșele, să inducă în eroare; înșelător, amăgitor.
2. (prin ext.) care nu are o bază serioasă, care este fără fundament; iluzoriu.

falangă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phalange, lat., gr. phalanx)

1. formație de soldați spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldați, trupă, armată.
2. (fig.) grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună.
3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci.
4. grupare politică fascistă (din Spania).
5. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor.

falanger

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phalanger)

1. mamifer marsupial din Indonezia și Australia, care poate plana datorită unei membrane-parașută laterale.

falangetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phalangette)

1. ultima falangă (II), care poartă unghia.

falangină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phalangine)

1. falanga (II) mijlocie.

falangism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (falangă /I, 4/ + -ism)

1. mișcare fascistă din Spania.

acrosteoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acro-ostéolyse)

1. (med.) osteoliză în extremități.
2. (med.) distrugere a falangelor distale ale degetelor de la mâini sau de la picioare, cel mai adesea bilaterală.
3. (med.) imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete.

alchimist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alchimiste)

1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă să transmute metalele comune în aur.
2. (var.) (înv.) alhimist.

babuin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. babouin)

1. maimuță mare, cinocefală, cu buze proeminente, din Africa.

brahifalangie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brachyphalangie)

1. anomalie caracterizată prin falange anormal de scurte.

cefalalgic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. céphalalgique)

1. I. referitor la cefalalgie, la durerea de cap.
2. (medicament) contra durerilor de cap.

cefalee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. céphalée)

1. (med.) durere de cap cronică, continuă sau intermitentă; cefalalgie.