Dictionar

conveniență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. it. convenienza, fr. convenance)

1. (pl.) totalitatea regulilor de purtare care se impun într-o anumită împrejurare; uzanță, (înv.) convenanță.
2. de ~ = făcută numai pentru a respecta anumite norme sociale de formă.
3. căsătorie de ~ = căsătorie în care se ține seama numai de interese materiale și familiale.
4. potrivire.
 

convenanță

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. convenance)

1. (mai ales la pl.) ce este în conformitate cu regulile, cu obiceiurile societății; conveniență, uzanță.
2. căsătorie de ~ (conveniență) = căsătorie în care se ține seama numai de interese materiale și familiale.