abject, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.

afabulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affabulation, lat. affabulatio)

1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acțiunea unei opere literare; fabulație (3).
2. morala unei fabule.

agnomen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. agnomen)

1. poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite.

amendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amende)

1. sancțiune constând din plata unei sume de bani.
2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte.

anticipație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anticipation, lat. anticipatio)

1. acțiunea de a anticipa; anticipare.
2. acțiunea de a face sau de a proiecta ceva înainte de o anumită dată (fixată).
3. prognoza unei fapte, acțiuni etc. din viitor, pe baza datelor furnizate de prezent.
4. cu ~ = înainte de termenul stabilit.
5. literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului.
6. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține.
7. (var.) (înv.) anticipațiune.

arguție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. argutie, lat. argutia)

1. argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație.
2. subtilitate exagerată în argumentare, folosită pentru a compensa slăbiciunea, golul sau falsitatea gândirii.