Dictionar

faringe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. faringe, după fr. pharynx)

1. partea superioară a esofagului.
 

bucofaringe

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. buccopharynge)

1. (anat.) regiune mediană a faringelui; orofaringe.
 

faringectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pharyngectomie)

1. (med.) ablațiunea faringelui, parțială sau totală, efectuată de obicei în oncologie.
 

hipofaringe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. hypopharynx)

1. porțiunea de jos a faringelui.
 

nazofaringe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nasopharinx)

1. parte a faringelui deasupra vălului palatului și înapoia foselor nazale.
 

orofaringe

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. oropharynx)

1. (anat.) porțiunea mediană, bucală, a faringelui, care merge de la palat până la vestibulul laringian; bucofaringe.
 

rinofaringe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhino-pharynx)

1. partea superioară a faringelui care comunică cu fosele nazale.
 

adenofaringită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénopharyngite)

1. inflamație a țesutului limfoid al faringelui.
 

agranulocitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agranulocytaire)

1. referitor la agranulocite.
2. (med.) angină ~ă = faringită acută manifestată în stări de agranulocitoză, care se caracterizează prin ulcerații ale mucoaselor necrotice ale gurii și orofaringelui.
 

amigdală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amygdale)

1. fiecare dintre cele două glande în formă de migdală din faringe; tonsilă.
 

anghină/angină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angine, lat. angina)

1. inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți; angor.
2. ~ pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și dureri în regiunea inimii.
 

angină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angine, lat. angina)

1. inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația.
2. (expr.) ~ pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor.
3. (var.) (pop.) anghină.
 

bucofaringe

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. buccopharynge)

1. (anat.) regiune mediană a faringelui; orofaringe.