Dictionar

farmacie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pharmacie, lat. pharmacia, gr. pharmakeia)

1. ramură a științelor medicale care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor.
2. laborator, loc unde se prepară și se vând medicamente.
 

fitofarmacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phytopharmacie)

1. studiu și preparare a produselor antiparazitare destinate pentru tratamentul bolilor plantelor; fitiatrie.
2. știință care studiază concepția, modul de acțiune, prepararea și distribuția produselor fitosanitare.
3. știința preparării medicamentelor pe bază de plante medicinale.
 

aloetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aloétique)

1. referitor la aloe.
2. (farmacie) care conține suc de aloe.
 

analgezic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. analgésique)

1. I. care produce analgezie; care atenuează sau înlătură durerea.
2. stare ~ă = stare în care durerea nu este resimțită de pacient.
3. II. (farmacie) substanță, medicament folosit pentru a calma durerea.
 

analgezină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. analgésine)

1. (farmacie) medicament ușor amar, inodor, solubil în apă, care posedă proprietăți antifebrile, antinevralgice, antireumatice, antispastice și hemostatice; antipirină.
 

balsam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. balsamo, lat. balsamum)

1. rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie.
2. (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător.
3. (fig.) alinare, consolare.
 

brucină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brucine)

1. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, utilizat în medicină și farmacie.
 

castoreum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. castoréum, lat. castoreum)

1. secreție odorantă a castorului, folosit în farmacie și cosmetică.