Rezultate secundare (Farmec;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. attraction, lat. attractio)
1. înclinaţie puternică spre cineva sau ceva.
2. farmec.
3. tendinţă de apropiere a două elemente lingvistice.
4. (fiz.) forţă care tinde să apropie corpurile.
5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitaţie.
6. (pl.) distracţie, petrecere, amuzament.
7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (fr. conquérant)
1. care cucerește, care supune prin forța armelor; ocupant.
2. care caracterizează pe cel care cucerește, pe cel căruia îi place să cucerească.
3. (la figurat) care subjugă prin farmec; cuceritor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. disgrazioso, fr. disgracieux)
1. lipsit de graţie, de farmec; care are ceva urât, dezagreabil.
Parte de vorbire: s.n. (anglicism)
Origine: (engl. glamour)
1. șarm fermecător, farmec, seducție pe care o actriță de film sau o femeie drăguță o exercită prin atitudine, prin ținută
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. gratiosus, it. grazioso)
1. care are multă grație și farmec.
2. (înv.) plin de bunăvoință; binevoitor, prietenos.
3. (antonime) dizgrațios, grosolan, necioplit, vulgar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incantation, lat. incntatio)
1. formulă magică recitată sau cântată, de vraci, la farmece şi vrăji.
2. stare de extaz, încântare; farmec, vrajă.