Dictionar

Rezultate secundare (Farmec;):

Atracţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. attraction, lat. attractio)

1. înclinaţie puternică spre cineva sau ceva.

2. farmec.

3. tendinţă de apropiere a două elemente lingvistice.

4. (fiz.) forţă care tinde apropie corpurile.

5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitaţie.

6. (pl.) distracţie, petrecere, amuzament.

7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.


Concherant, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (fr. conquérant)

1. care cucerește, care supune prin forța armelor; ocupant.

2. care caracterizează pe cel care cucerește, pe cel căruia îi place cucerească.

3. (la figurat) care subjugă prin farmec; cuceritor.

4. (var.) concuerant.


Dizgraţios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. disgrazioso, fr. disgracieux)

1. lipsit de graţie, de farmec; care are ceva urât, dezagreabil.

2. (antonime) acort, grațios.


Glamour

Parte de vorbire: s.n. (anglicism)
Origine: (engl. glamour)

1. șarm fermecător, farmec, seducție pe care o actriță de film sau o femeie drăguță o exercită prin atitudine, prin ținută


Graţios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. gratiosus, it. grazioso)

1. care are multă grație și farmec.

2. (înv.) plin de bunăvoință; binevoitor, prietenos.

3. (antonime) dizgrațios, grosolan, necioplit, vulgar.


Incantaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incantation, lat. incntatio)

1. formulă magică recitată sau cântată, de vraci, la farmece şi vrăji.

2. stare de extaz, încântare; farmec, vrajă.