Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antifascisme)
1. mişcare socială şi politică care combate şi demască ideile şi practicile fascismului.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. antifasciste)
1. (luptător) împotriva fascismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. fascista, fr. fasciste)
1. I. referitor la regimul politic instituit în Italia între 1922 și 1945 de către Mussolini, bazat pe dictatura unui singur partid și pe naționalism.
2. referitor la fascism, care aparține fascismului.
3. care folosește metodele fascismului; care își revendică ideologia din fascism.
4. II. partizan al fascismului și, prin extensiune, al unui regim dictatorial.
5. (prin ext.) calificativ polemic dat oricărei persoane, sau teoriilor lor, de adversarii lor pentru a-i demoniza, a-i discredita.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. nazifascista)
1. I. referitor la nazifascism, propriu nazifascismului (termen care desemnează în mod unitar nazismul și fascismul).
2. II. adept, partizan al nazifascismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nazisme, germ. Nazismus)
1. doctrină politică a fascismului german, profund antiumană, care, susţinând superioritatea rasei ariene, încerca să justifice violenţa, genocidul, războaiele de cotropire; naţional-socialism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-fascisme)
1. mişcare politică şi ideologică reacţionară de extremă dreaptă din lumea contemporană, care reia doctrina şi metodele fascismului.