Dictionar

Rezultate secundare (Fasonarea,):

Degroşaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. dégrossissage)

1. acțiunea de a degroșa și rezultatul ei; fasonarea unui material; degroșare.

2. (despre piese brute) prelucrare prin așchiere și aducere la o formă și la o dimensiune apropiată de cele finale.


Plastic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

1. adj. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat.

2. masă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse.

3. referitor la pictură sau sculptură.

4. arte ~e = arte care au ca scop reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc.

5. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator.

6. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă.

7. chirurgie = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului.

8. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice.

9. parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.


Repusaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. repoussage)

1. acțiunea de a repusa și rezultatul ei; repusare.

2. (metalurgie) fasonarea la rece a foilor de metal pe un dorn, dându-le forma dorită.


Sculptat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sculpta)

1. acțiunea de a sculpta și rezultatul ei; sculptare.

2. decuparea, fasonarea unui material dur pentru a realiza, în scop utilitar sau estetic, un obiect, o figură, un ornament.


Uzinaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. usinage)

1. acțiunea de a uzina, starea pieselor care au fost uzinate; uzinare.

2. acțiune de prelucrare a metalelor cu ajutorul mașinilor-unelte; uzinare.

3. fabricare a unui produs într-o uzină; fasonarea unei piese brute pentru a o aduce la forma finală.


Rotunjitor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rotunji + -tor)

1. unealtă care servește la fasonarea, îndreptarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară.