Dictionar

Rezultate secundare (Fasonează.):

Fasonator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fasona + -tor, cf. fr. façonnier)

1. muncitor care fasonează.


Gabarit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gabarit)

1. contur poligonal care limitează dimensiunile maxime admisibile ale unui profil.

2. greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală.

3. ~ de încărcare = instalație specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise.

4. model după care se fasonează unele piese în construcțiile de nave sau de piese de artilerie.

5. (fam.) dimensiune, statură.


Muştiuc

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mundstück)

1. capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambuşură.

2. capătul metalic cu care se termină un furtun.

3. piesă de oţel sau de lemn căptuşit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau ţiglele.


Pasă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. passe, engl. pass)

1. (sport) trecere a mingii prin lovitură, cu piciorul sau cu capul, unui coechipier; passing.

2. operație de trecere la executarea unui tur de iluzionism; mișcare a mâinii la hipnotizatori.

3. înaintare către adversar, la scrimă.

4. miză pe care trebuie s-o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur.

5. (mar.) culoar navigabil amenajat printr-o zonă cu pericole (stânci, epave etc.) sau printr-un baraj de mine.

6. stare, situație (trecătoare).

7. trecere a metalului forjat în tiparele sau în matrițele care-l fasonează.