Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverse, lat. adversus)
1. situat în faţă; contrar, opus.
2. (bot.) pus, aflat faţă în faţă (antere, frunze).
3. (bot.) cu adaptare la împrejurări nefavorabile.
4. parte ~ă = adversar (într-un proces).
5. (fig.) potrivnic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auspicium, fr. auspice)
1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).
2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor şi cenzorilor).
3. (rar) protecţie.
4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diapause)
1. sistare sezonieră a funcţiilor vitale la insecte, pentru a supravieţui unor condiţii nefavorabile de existenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dilemme, lat., gr. dilemma)
1. raţionament silogistic care pune două alternative contradictorii, dintre care trebuie aleasă una, deşi amândouă duc la acelaşi rezultat.
2. situaţie cu două ieşiri, ambele defavorabile; încurcătură; alternativă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. eusémie)
1. (med.) totalitatea simptomelor favorabile în evoluţia unei boli; totalitatea semnelor bune într-o boală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. filmogénique)
1. cu un efect frumos în film.
2. (despre persoane) care are însuşiri fizice favorabile pentru a fi filmat.