Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avantage)
2. situaţie mai bună, favorabilă.
3. ~ reciproc = principiu de bază în relaţiile internaţionale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naţionale, să favorizeze dezvoltarea acestora.
4. superioritate (de situaţie, de poziţie etc.).
5. (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceştia se află fiecare la 40 de puncte.
6. drept excepţional; privilegiu, favoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bénéfique, lat. beneficus)
1. care oferă un avantaj material sau moral.
2. care face bine, care are o influență favorabilă.
3. favorabil (în sens astrologic).
4. (antonime) calamitos, malefic, nefast.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cacogène)
1. (biol.) cu structură genetică nefavorabilă.
2. (despre o mutaţie) care atenuează deteriorarea unui caracter.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cardanico)
1. care dă voie unui obiect în suspensie să-şi păstreze poziţia orizontală.
2. (despre un sistem de articulaţie) care permite unei piese să stea într-o poziţie favorabilă pentru transmiterea mişcării.
3. ax ~ = arbore de transmisie care leagă cutia de viteze a unui motor cu arborele diferenţialului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concentrisme)
1. doctrină politică favorabilă concentrării economice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élément, lat. elementum)
1. s. n. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pământul) ale corpurilor și fenomenelor naturii.
2. (pl.) fenomene, forțe ale naturii.
3. parte componentă a unui întreg, a unui ansamblu.
4. (lingv.) ~ de compunere = temă, cuvânt împrumutat, fără existență independentă, numai în compunerea de tip savant; ~ de relație = cuvânt sau locuțiune care exprimă raporturi sintactice.
5. membru al unei colectivități etc.
6. (chim.) corp simplu, care în combinație cu alte asemenea corpuri, dă naștere corpurilor compuse.
7. (fig.) mediu în care trăiește o ființă.
8. a fi în ~ul său = a fi într-o situație favorabilă.
9. (mat.) obiect fizic sau al gândirii cu care se formează o mulțime.
10. celulă a unei pile electrice.
11. (pl.) principiu, noțiune de bază a unei discipline, a unei teorii etc.
12. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer.