Dictionar

fațadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. faşade)

1. fiecare dintre fețele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc.
2. de ~ = de ochii lumii, de formă.
 

antidemocrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + democraţie)

1. regim politic care pretinde a fi o democrație, dar nu este cu adevărat una; democrație de fațadă, falsă democrație, pseudodemocrație.
 

bec 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bec)

1. balonaș de sticlă cu un soclu și un filament în interior, care devine incandescent și luminează, străbătut de un curent electric.
2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe fațadă.
 

caboșon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabochon)

1. piesă (semi)prețioasă fără fațete, montată ca podoabă în metal (filigranat).
2. (arhit.) ornament mic de piatră încrustat într-o fațadă.
 

distil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. distyle)

1. adj., s. n. (edificiu, element arhitectonic) cu două coloane la fațadă.
2. adj. (despre flori) prevăzut cu două stile.
 

dodecastil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dodécastyle)

1. edificiu cu douăsprezece coloane la fațadă.
 

epigraf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épigraphe)

1. citat semnificativ pus la începutul unei cărți, al unui capitol.
2. scurtă inscripție de pe fațada unui edificiu, a unui monument etc.