Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. claquer)
1. intr. a face să se audă, a produce un zgomot sec
2. (despre condensatori) a se strica.
3. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări.
5. refl. a-şi luxa tendonul la picior.
6. (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din faţă) umflate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. discopertare)
1. a desface acoperişul unei construcţii.
2. a dezveli un zăcământ (la suprafaţă), îndepărtând rocile sterile.
3. a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după it. discoperta)
1. acțiunea de a decoperta; decopertare, decopertat.
2. desfacere a acoperișului unei construcții.
3. dezvelire a unui zăcământ (care se exploatează la suprafață).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décomposer)
1. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.
2. refl. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera.
4. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expressif)
1. care exprimă ceva în mod viu, plastic; sugestiv, elocvent.
2. (despre opere literare, artistice) care evocă în imagini vii.
3. (despre ochi, faţă) care reflectă puternic stări interioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exsangue, lat. exsanguis)
1. (despre ţesuturi) lipsit de sânge; (despre obraji, faţă) palid, cadaveric.