Dictionar

Rezultate secundare (Fața):

Calfata

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. calfater)

1. a astupa găurile unei luntre, ale unei corăbii; a călăfătui.


Faţa inferioară

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT latus inferius

2. FR face inférieure

3. EN lower surface; underside

4. DE Unterseite

5. RU нижняя сторонa

6. HU alsó szél, alsó rész


Faţa lamelelor

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT facies lamellarum

2. FR face de la lame; flanc de la lame

3. EN side of the gill

4. DE Lamellenfläche

5. RU поверхность плaстинок

6. HU lemezkék elülső része


Fata morgana

Parte de vorbire: loc. s. f.
Origine: (it. fata morgana)

1. formă de miraj din regiunile călduroase, în care imaginile obiectelor situate dincolo de orizont apar mai aproape şi răsturnate, ca reflectate într-o apă.

2. (fig.) vis înşelător, iluzie; nălucire.


Faţa superioară

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT latus superius

2. FR face supérieure

3. EN upper side; upper surface; top side

4. DE Oberseite

5. RU верхняя сторонa

6. HU felső szél, felső rész


Fată-mamă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fată + mamă; cf. fr. fille-mère, it. ragazza madre)

1. tânără necăsătorită care așteaptă sau are un copil, chiar dacă uneori nici nu a împlinit vârsta majoră.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Abnegaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.

2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.

3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.


Aboral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)

1. opus, îndepărtat faţă de gură.

2. care este plasat pe partea opusă gurii.

3. (antonim) adoral.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Abţibild

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafaţă netedă.

2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunţişuri; mici şmecherii.


Acrobat, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobaţie.

2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.

3. (fig.) om lipsit de consecvenţă; cel care caută epateze.