Rezultate secundare (Fecundarea):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)
1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanţe cu aceeaşi formulă şi aceleaşi proprietăţi fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) fiinţă, lucru, idee etc. în totală opoziţie cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea şi dezvoltarea embrionului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autofertile)
1. (despre unele specii vegetale) la care autofecundarea dă seminţe apte să germineze.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + sterilitate)
1. (bot.) incapacitate a unor specii de plante de a lega rod prin fecundarea florilor cu polen propriu; incapacitate a unui organism hermafrodit de a se autofertiliza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. embryon)
1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor.
2. germen al unei plante existente în sămânța din care aceasta va lua naștere prin germinație.
3. (fig.) început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gamète)
1. celulă sexuală, la animale sau plante, care, prin fecundarea alteia, de sex opus, dă naştere unui zigot; zigosferă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oospore)
1. spor la alge, ciuperci şi protozoare, format în oogon după fecundarea oosferei.