Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fécondation)
1. fuziune a gameţilor în urma căreia ia naştere un zigot.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autofécondation)
1. (bot., biol.) fecundare prin sine însuși.
2. (bot.) fecundare obținută prin unirea gameților produși de aceeași plantă.
3. (biol.) fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT conjugatio; fecundatio; syngamia
2. FR conjugaison; conjugation; copulation; fécondation
4. DE Konjugation; Fekundation; kopulieren; Kopulation; Begattung
5. RU коньюraция; копуляция; оплодотворение
6. HU megtermékenyítés; konjugáció; kopuláció
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. superfécondation)
1. fecundare a două sau mai multe ovule, eliminate în acelaşi timp ori la scurt timp unul de altul, de către doi sau mai mulţi spermatozoizi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrogamie)
1. fecundaţie la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; şalazogamie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agame)
1. capabil a se înmulţi fără fecundaţie; asexuat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. agamicus)
2. rezultat fără proces de fecundaţie.
3. rezultat pe cale asexuată; partenogenetic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agamie, lat. agamia)
1. (biol.) înmulţire asexuată care nu implică fecundaţie.
2. lipsă a unui regim juridic privind căsătoria în societatea primitivă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agamospermie)
1. (biol.) tip de reproducere în care embrionii și semințele se formează fără fecundație (ex. apomixie).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphigame)
1. (biol.) care prezintă amfigamie.
2. (biol.) cu fecundație uneori endogamică, alteori exogamică; cu sexualitate dubioasă; bisexuat, hermafrodit.
3. organism ~ = hermafrodit complet care posedă ambele sexe simultan.
4. (var.) amfigamic.