Dictionar

federal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fédéral)

1. referitor la o federație.
2. (despre state) care are structura unei federații; federativ.
 

federalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fédéralisme)

1. concepție, acțiune politico-juridică în vederea unirii mai multor state într-o federație.
 

federalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fédéraliste)

1. I. referitor la federalism, sistem politic de grupare a mai multor state într-un singur stat sau federație.
2. care este în favoarea federalismului.
3. II. adept al federalismului.
4. (antonime) independentist, separatist.
 

federaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fédéraliser)

1. a (se) organiza un stat pe principii federale.
 

Bundesrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bundesrat)

1. adunare legislativă în Imperiul German.
2. consiliu federal.
3. reuniune a membrilor puterii executive în Elveția.
 

bundeswehr

Parte de vorbire:  s.n. (germanism)  
Etimologie: (germ. Bundeswehr)

1. armata națională a Republicii Federale Germania; nume dat armatei în Germania.
 

federalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fédéraliste)

1. I. referitor la federalism, sistem politic de grupare a mai multor state într-un singur stat sau federație.
2. care este în favoarea federalismului.
3. II. adept al federalismului.
4. (antonime) independentist, separatist.
 

federaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fédéraliser)

1. a (se) organiza un stat pe principii federale.
 

federativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fédératif)

1. relativ la o federație politică; care are caracter de federație; federal.
2. sistem ~ = federalism.
 

home-rule

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. home „casă” + rule „guvernare”)

1. autoguvernare privind în special legislația internă sau locală a unei țări dependente sau federale, a unui teritoriu ori colonii.