Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fédération, lat. foederatio)
1. formă de organizare statală constând din unirea mai multor state autonome într-un stat unitar, condus de un guvern central.
2. grupare a unor organizaţii de masă şi obşteşti constituită în vederea realizării unui scop comun; ligă, confederaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confédération, lat. confaederatio)
1. uniune de state sau teritorii care îşi păstrează autonomia administrativă, având în comun anumite organe de conducere.
2. reunire a unor organizaţii obşteşti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bund)
1. asociaţie, confrerie; confederaţie (în Germania şi Elveţia).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. commonwealth „prosperitate comună”)
1. confederație liberă de națiuni, în mare parte vorbitoare de limbă engleză, care făceau parte din Imperiul Britanic înainte de dispariția acestuia.
2. organizație interguvernamentală formată din 56 de state membre, aproape toate fiind foste teritorii ale Imperiului Britanic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confédérer)
1. refl. a se uni într-o confederaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confédéral)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confédéré)
1. cel care face parte dintr-o confederaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fédéral)
1. referitor la o federaţie.
2. (despre state) care are structura unei federaţii; federativ.