Dictionar

Rezultate principale (Felicita.):

Felicita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. féliciter)

1. tr. a spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important etc.

2. refl. (fam.) a se socoti mulţumit pentru un rezultat obţinut.


Rezultate secundare (Felicita.):

Felicitare

Parte de vorbire: s.
Origine: (felicita)

1. acţiunea de a (se) felicita.

2. scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita.


Congratula

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. congratuler)

1. a felicita pe cineva pentru ceva fericit care i s-a întâmplat.

2. a (se) felicita (reciproc); a face schimb de complimente.


Congratulaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. it. congratulazione, fr. congratulation)

1. acțiunea de a (se) congratula; congratulare, felicitare.

2. cuvintele cu care se congratulează.

3. (var.) (înv.) congratulațiune.


Cuvadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couvade)

1. (în comuna primitivă; în Asia, America de Sud şi Europa) rit de asistare a tatălui la naşterea copilului său, unde se comporta ca mamă, primind îngrijirile moaşei, felicitările şi darurile rudelor şi prietenilor.


Felicitare

Parte de vorbire: s.
Origine: (felicita)

1. acţiunea de a (se) felicita.

2. scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita.


Gratula

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari)

1. a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări et cetera; a (se) felicita.


Gratulaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. gratulatio)

1. manifestare de recunoștință; gratulare, felicitare.

2. (var.) gratulațiune.

3. (antonim) criticare.