Dictionar

canapea

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. canapé, cf. germ. Kanapee)

1. mobilă de forma unui divan îngust, de obicei cu spătar și cu brațe, îmbrăcată în stofă sau piele; sofa.
2. ~ pat = canapea care poate fi transformată în pat.
3. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc.
 

sanviș/sandvici

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. sandwich)

1. s. n. felii de pâine (unse cu unt) între care s-a pus o bucată de carne, de brânză etc.
2. (tehn.) suprapunere de materiale diferite.
3. adj. (despre un material) constituit dintr-o inimă foarte slabă între două plăci mai rezistente.
 

șarlotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. charlotte)

1. prăjitură din fructe sau din cremă turnată într-o formă tapetată cu biscuiți ori cu felii de cozonac.
 

turnedo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tournedos)

1. mușchi de vită fript, învelit în felii de slănină.
 

ultramicrotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ultra- + microtomie)

1. secționare a preparatelor tisulare în felii foarte subțiri pentru a fi studiate cu ultramicroscopul.
 

felia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (din felie)

1. a tăia în felii; a înfelia.