OK
X
afeliu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aphélie)
1.
punctul
cel
mai
îndepărtat
de
Soare
de
pe
orbita
unui
corp
ceresc.
feliuță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (felie + -uță)
1.
felie
mică;
felioară.
2.
(bot.)
ferigă.
3.
(înv.)
făliuță.
felioară
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (felie + -ioară)
1.
diminutiv
al
lui
felie;
feliuță.
2.
(var.)
fălioară.
fel
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (magh. féle)
1.
formă
particulară
de
a
fi;
chip;
mod.
2.
grup
de
ființe
sau
de
obiecte
ce
se
caracterizează
printr-o
anumită
însușire;
specie;
soi;
categorie;
gen.
3.
sortiment
de
mâncare.
4.
(înv.
și
reg.)
feliu.
feluri
Parte de vorbire:
vb. (înv.)
Etimologie: (din fel)
1.
tr.
a
aduce
transformări.
2.
refl.
a
deveni
tot
mai
variat;
a
se
diferenția,
a
varia.
3.
(var.)
(reg.)
a
feliuri.
felurime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fel + -ime)
1.
diversitate,
varietate
(de
obiecte,
ființe,
fenomene
etc.).
2.
(loc.
adv.)
(înv.)
în
~i
sau
(neobișnuit)
pe
~
=
în
diferite
feluri.
3.
(var.)
(înv.
și
reg.)
feliurime.
felurit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. feluri)
1.
care
constă
din
elemente
de
origine
diferită;
divers;
eterogen.
2.
(var.)
(reg.)
feliurit.