feluri

Parte de vorbire:  vb. (înv.)  
Etimologie: (din fel)

1. tr. a aduce transformări.
2. refl. a deveni tot mai variat; a se diferenția, a varia.
3. (var.) (reg.) a feliuri.

felurime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fel + -ime)

1. diversitate, varietate (de obiecte, ființe, fenomene etc.).
2. (loc. adv.) (înv.) în ~i sau (neobișnuit) pe ~ = în diferite feluri.
3. (var.) (înv. și reg.) feliurime.

felurit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. feluri)

1. care constă din elemente de origine diferită; divers; eterogen.
2. (var.) (reg.) feliurit.

AMFI- (1)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. amphi- „în mijloc, împrejur”)

1. „în două feluri, din ambele părți, dublu”.

amfipode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphipodes)

1. pl. ordin de crustacee cu două feluri de picioare, pentru sărit și înotat.

AMFO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. ampho „ambii, amândoi, împreună”)

1. „în două feluri, din ambele părți”.

biform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. biform, lat. biformis)

1. care are două forme diferite; cu două forme.
2. (bot.) care poartă două feluri de flori de formă diferită.
3. (mineral.) care prezintă două forme cristaline diferite.

catolicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. catholicité)

1. (teologie) vocația la universalitate, o notă distinctivă a bisericii romano-catolice, a cărei misiune se aplică în toate timpurile, în toate locurile, la toate felurile de oameni, la tot ceea ce este uman în om; universalitatea bisericii creștine; sobornicitate.
2. caracter catolic, conformitate cu doctrina specifică bisericii catolice.
3. totalitatea credincioșilor catolici; catolicime.
4. act de ~ = document autentic care atestă că o persoană a primit botezul sau confirmarea sau a fost căsătorită în fața bisericii catolice.

dentelărie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dantelă + -rie)

1. mai multe (feluri de) dantele.
2. (fig.) lucru, contur etc. asemănător unei dantele.