Dictionar

Feluri

Parte de vorbire: vb. (înv.)
Origine: (din fel)

1. tr. a aduce transformări.

2. refl. a deveni tot mai variat; a se diferenția, a varia.

3. (var.) (reg.) a feliuri.


Felurime

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fel + -ime)

1. diversitate, varietate (de obiecte, ființe, fenomene etc.).

2. (loc. adv.) (înv.) în ~i sau (neobișnuit) pe ~ = în diferite feluri.

3. (var.) (înv. și reg.) feliurime.


Felurit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. feluri)

1. care constă din elemente de origine diferită; divers; eterogen.

2. (var.) (reg.) feliurit.


AMFI- (1)

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. amphi- „în mijloc, împrejur”)

1. „în două feluri, din ambele părți, dublu”.


Amfipode

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphipodes)

1. pl. ordin de crustacee cu două feluri de picioare, pentru sărit şi înotat.


AMFO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. ampho „ambii, amândoi, împreună”)

1. „în două feluri, din ambele părți”.


Biform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. biform, lat. biformis)

1. care are două forme diferite; cu două forme.

2. (bot.) care poartă două feluri de flori de formă diferită.

3. (mineral.) care prezintă două forme cristaline diferite.


Dentelărie

Parte de vorbire: s.
Origine: (dantelă + -rie)

1. mai multe (feluri de) dantele.

2. (fig.) lucru, contur etc. asemănător unei dantele.


Degustaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dégustation, lat. degustatio)

1. acțiunea de a degusta; degustare.

2. (prin ext.) sesiune în care oaspeții gustă vinuri, feluri de mâncare etc.