Dictionar

femeie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. familia „familie”)

1. persoană adultă de sex feminin; muiere.
2. persoană de sex feminin căsătorită.
3. (urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) soție, nevastă.
4. (pop.) persoană de sex feminin care și-a pierdut fecioria.
5. ~ în casă = femeie angajată, în trecut, pentru treburi gospodărești.
6. ~ de stradă = prostituată.
7. (var.) fămeie, (înv.) fămeaie, fomeie, fumeie, (Mold.) fimeie.
 

femeie-agronom

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + agronom)

1. femeie care a îmbrățișat profesia de agronom; specialistă în agronomie; agronomă.
 

femeie-arbitru

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + arbitru)

1. femeie însărcinată cu arbitrarea unei întâlniri sportive.
2. femeie desemnată să asigure regularitatea unei competiții, a unui eveniment sportiv.
 

femeie-astronaut

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + astronaut; cf. fr. femme-cosmonaute)

1. femeie care a îmbrățișat profesia de astronaut; femeie cosmonaut.
2. (var.) femeie-astronaută.
 

femeie-autoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + autoare; cf. fr. femme-auteur)

1. femeie care a scris o carte (sau mai multe); scriitoare.
 

femeie-aviator

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + aviator)

1. femeie care a îmbrățișat profesia de aviator; aviatoare.
2. femeie care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion; aviatoare.
 

femeie-bodyguard

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + bodyguard)

1. femeie care îndeplinește funcția de bodyguard.
 

actriță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actrice)

1. femeie care interpretează un personaj, un rol într-un spectacol et cetera; artistă, (înv.) actoriță.
 

afrodită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. Afrodita)

1. (fam.) femeie foarte frumoasă; frumusețe, hurie.
 

amazoană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amazone)

1. (mit.) femeie dintr-un trib războinic legendar, bună călăreață, care își tăia sânul drept pentru a putea mânui mai ușor arcul.
2. (fam.) călăreață.
 

amenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aménorrhée; cf. grec. a „fără” + men „lună” + rhein „a curge”)

1. absența, suspendarea sau încetarea ciclului menstrual la o femeie adultă.
 

androgin, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. androgyne)

1. I. (bot.) (despre flori) care are atât androceu, cât și gineceu.
2. (bot.) cu flori având elemente mascule și femele dispuse separat, dar pe același peduncul sau în aceeași inflorescență, în cazul plantelor mo­noice.
3. (despre plante) cu anteridii și oogoane pe aceeași hifă.
4. cu organe de amândouă sexele; hermafrodit, (pop.) fătălău, (pop.) fătărău.
5. II. persoană cu organe de amândouă sexele; hermafrodit, (pop.) fătălău, (pop.) fătărău.
6. (mit.) ființă fabuloasă jumătate bărbat și jumătate femeie.
 

animator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. animateur)

1. adj., s. m. f. (cel) care animă, stimulează o activitate, o acțiune.
2. s. m. f creator de desene animate.
3. s. f. femeie tânără în localurile de noapte pentru a atrage clienți.