Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acétabule, lat. acetabulum)
1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antéversion)
1. (med.) îndoire, întoarcere sau deplasare anterioară a unui organ; înclinarea înainte a axului vertical al unui organ.
2. ~ femurală = afecțiune în care colul femural se înclină înainte față de restul femurului.
3. ~ a uterului = înclinarea axei verticale a uterului, al cărui fund este înclinat înainte și colul uterin ridicat înapoi.
5. (antonime) retroversie, retroversiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. psoas)
1. fiecare dintre cei doi muşchi pereche inseraţi pe faţa anterioară a vertebrelor lombare şi la capătul femurului, servind la flexiunea coapsei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trochanter)
1. parte a femurului de care se leagă muşchii coapsei.
2. al doilea segment de la picioarele insectelor.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (lat. femoralis, fr. fémoral)
1. (anat.) care aparține femurului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. femoralis, fr. fémoral)
1. care aparține femurului; referitor la femur.