Dictionar

Rezultate secundare (Fenomen):

Epifenomen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphénomène)

1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezenţă sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esenţial.

2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta.


Fenomen 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénomène, gr. phainomenon)

1. manifestarea exterioară a esenţei lucrurilor şi proceselor.

2. proces, transformare, evoluţie din natură şi din societate.

3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, fiinţă extraordinară.


FENOMEN(O)-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. phénomén/o/-, cf. gr. phainomenon)

1. „fenomen”.


Fenomenal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phénomenal)

1. surprinzător, ieşit din comun, uluitor.

2. care ţine de fenomen, de natura fenomenelor.


Fenomenalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Phänomenalismus, rus. fenomenalizm, după fr. phénoménisme)

1. concepţie filozofică idealistă potrivit căreia esenţa lucrurilor este incognoscibilă, cunoaşterii omeneşti fiindu-i accesibile doar manifestările exterioare, fenomenele.


Fenomenalist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (rus. fenomenalist)

1. (adept) al fenomenalismului.


Abis

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.

2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.

3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.

4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.


Ablaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.

2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.

3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.

4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă datorită încălzirii sale până la incandescenţă.


Abstractizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (abstractiza)

1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.


Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Acreţie

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.

2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.

3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.


Activa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. activer)

1. intr. a desfăşura o activitate intensă.

2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanţă, un fenomen) devină (mai) activ.

3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.