epifenomenalist, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (după fr. épiphénoméniste)
Etimologie: (după fr. épiphénoméniste)
1. I. referitor la epifenomenalism, doctrină filozofică și psihologică potrivit căreia conștiința este doar un epifenomen, un fenomen secundar în raport cu materia.
2. II. adept al epifenomenalismului.
3. (var.) epifenomenist.