Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + ton/are/)
1. (poligr.) emulsie din ulei de in, gumă arabică şi acid fosforic, folosită pentru combaterea fenomenului de tonare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complémentarisme)
1. teză fundamentală a empirismului logic, constând în asocierea, în cadrul aceleiaşi concepţii, a două metafizici tradiţionale în istoria gnoseologiei, empirismul şi logicismul, prin reducerea fenomenului la percepţii şi a esenţei la termenul în/prin care se formează noţiunea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conoscopie)
1. (fiz.) observare a fenomenului de polarizare cromatică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronique, lat. chronica)
1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viaţa unui popor; letopiseţ, anale.
2. (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului.
3. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei.
4. ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăţi de valoare.
5. comentariu răutăcios în legătură cu viaţa cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphénomène)
1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezenţă sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esenţial.
2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philosophie, gr. philosophia)
1. concepție generală despre lume și viață, formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale.
2. ~ lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului.
3. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei.
4. ~ culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii.
5. comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea și viața; înțelepciune, stoicism.
6. (fam.) problemă greu de rezolvat.
7. sistem filozofic aparținând unei persoane, școli sau epoci.