fronton
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. fronton)
Etimologie: (fr. fronton)
1. element arhitectonic format dintr-o cornișă de formă curbă sau triunghiulară, deasupra intrării principale a unui edificiu.
2. element arhitectural decorativ deasupra unei porți ieșinde a construcției, a ușilor, ferestrelor etc.