Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conférer, lat. conferre)
1. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate).
2. intr. a discuta, a se întreţine cu cineva asupra unei chestiuni.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déférer, lat. deferre)
1. a acorda, a conferi (un titlu, onoruri etc.)2. a supune spre judecare în faţa justiţiei.
2. a ~ jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în faţa justiţiei.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. différer, lat. differre)
1. a se diferenția de altcineva sau de altceva; a se deosebi.
2. a avea o atitudine sau o opinie contrară despre ceva.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ferri-, cf. lat. ferrum „fier”)
1. „fier (trivalent), feruginos”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. ferry-boat)
1. navă cu şine de cale ferată, destinată a transborda vagoane, locomotive etc. peste un fluviu, un canal sau o strâmtoare, fără ca pasagerii să-şi părăsească locurile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ferrique)
1. (despre substanţe) care conţine fier trivalent.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)
1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)
1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)
1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)
1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abyssal, lat. abyssalis)
2. aflat în zona de mare adâncime şi fără de lumină a mărilor şi oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor şi oceanelor.