Dictionar

Rezultate secundare (Fericire,):

Beatitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beatitudo, fr. béatitude)

1. stare de fericire deplină.

2. stare patologică de euforie permanentă.


Contemplaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contemplation, lat. contemplatio)

1. actul de a contempla, de a observa cu atenție; contemplare.

2. stare de fericire, detașare de realitate, visare.

3. concentrarea minții asupra subiectelor intelectuale sau religioase; meditație.


EUDEMON-, EUDEMONO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. eudemon/o/-, cf. gr. eudaimonia)

1. „fericire”.


Eudemonism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eudémonisme)

1. concepţie etică care urmăreşte năzuinţa omului spre fericire.


Eudemonist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. eudémoniste)

1. I. referitor la eudemonism, doctrina morală care consideră fericirea este scopul acțiunii.

2. care profesează eudemonismul.

3. II. adept al eudemonismului.


Euforie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. euphorie, gr. euphoria)

1. stare de fericire, de beatitudine.

2. falsă senzaţie de fericire, manifestată ca simptom al unei boli neuropsihice sau provocată de substanţe narcotice.