Rezultate secundare (Fericire,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beatitudo, fr. béatitude)
2. stare patologică de euforie permanentă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contemplation, lat. contemplatio)
1. actul de a contempla, de a observa cu atenție; contemplare.
2. stare de fericire, detașare de realitate, visare.
3. concentrarea minții asupra subiectelor intelectuale sau religioase; meditație.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. eudemon/o/-, cf. gr. eudaimonia)
1. „fericire”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eudémonisme)
1. concepţie etică care urmăreşte năzuinţa omului spre fericire.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. eudémoniste)
1. I. referitor la eudemonism, doctrina morală care consideră că fericirea este scopul acțiunii.
2. care profesează eudemonismul.
3. II. adept al eudemonismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. euphorie, gr. euphoria)
1. stare de fericire, de beatitudine.
2. falsă senzaţie de fericire, manifestată ca simptom al unei boli neuropsihice sau provocată de substanţe narcotice.