OK
X
ferită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ferrite)
1.
mineral
în
stare
naturală
sub
formă
de
magnetit.
2.
constituent
structural
al
fierului
sau
oțelului.
acluofobie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. achluophobia, cf. grec. άχλύς „întuneric” + φόβος „frică”)
1.
teamă
patologică
de
întuneric,
frică
comună
în
rândul
copiilor
și,
într-o
măsură
diferită,
a
adulților.
adeziune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adhésion, lat. adhaesio)
1.
aderare;
exprimare
scrisă
a
aderării.
2.
forță
de
atracție
moleculară
care
se
exercită
între
două
corpuri
în
contact.
3.
(bot.)
concreștere
a
două
organe
de
natură
diferită
(frunza
cu
ramura).
ambuscat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.
Etimologie: (fr. embusqué)
1.
care
este
în
ambuscadă.
2.
(prin
ext.)
care
se
disimulează
sau
este
disimulat.
3.
(militar)
care
se
bucură
de
o
poziție
ușoară,
scutit
de
instrucție,
pe
timp
de
pace,
sau
care
ocupă
o
poziție
ferită
de
pericol
pe
timp
de
război;
(fig.)
învârtit.
anticvă/anticva
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Antiqua)
1.
litere
de
tipar
drepte,
cu
linii
de
grosime
diferită,
inspirate
de
inscripțiile
de
pe
monumentele
Romei
antice.
antipod
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)
1.
s.
m.
loc
de
pe
Pământ
diametral
opus.
2.
(chim.)
~zi
optici
=
substanțe
cu
aceeași
formulă
și
aceleași
proprietăți
fizico-chimice,
dar
cu
activitate
optică
diferită.
3.
(fig.)
ființă,
lucru,
idee
etc.
în
totală
opoziție
cu
altele.
4.
s.
f.
pl.
celule
situate
la
baza
sacului
embrionar
la
angiosperme,
care
participă
la
fecundarea
și
dezvoltarea
embrionului.
avarie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avarie, it. avaria)
1.
deteriorare
suferită
de
o
navă,
de
un
avion,
de
o
construcție
etc.