Dictionar

antiferment

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antiferment)

1. substanță care împiedică acțiunea fermenților; antienzimă.
2. anticorp capabil să neutralizeze în mod specific activitatea diastatică a unui ferment.
 

coenzimă; coferment

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT coenzyma; cofermentum
2. FR coenzyme
3. EN coenzyme; coferment
4. DE Coenzym; Koenzym; Koferment
5. RU коэнзимы
6. HU koenzim, koferment
 

coferment

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. coferment)

1. (biochimie) moleculă mică care este necesară pentru funcționarea unei enzime; coenzimă.
 

enzimă; ferment

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT enzyma; fermentum; enzymum
2. FR enzyme
3. EN enzyme; ferment
4. DE Enzym; Ferment
5. RU энзимы
6. HU enzim, biokatalizátor
 

ferment 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferment, lat. fermentum)

1. enzimă.
2. (fig.) ceea ce face să nască sau să întrețină pasiunile, dușmăniile; sămânță.
 

FERMENT-, FERMENTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ferment/o/-, cf. lat. fermentum „drojdie”)

1. „ferment, fermentație”.
 

acetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oțetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație ~ă = fermentație care transformă alcoolul în acid acetic.
 

activator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. activateur)

1. adj., s. m. (substanță) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenților.
3. substanță care activează fermenții inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau țesuturi embrionare.
 

alcool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obținut prin fermentarea și distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
3. orice băutură alcoolică.
 

antiferment

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antiferment)

1. substanță care împiedică acțiunea fermenților; antienzimă.
2. anticorp capabil să neutralizeze în mod specific activitatea diastatică a unui ferment.
 

antipepsină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antipepsine)

1. antiferment al pepsinei; antienzimă care contracarează pepsina.
 

antizimic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antizymique)

1. (substanță) care împiedică fermentațiile; antizimotic.