Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fermentation, lat. fermentatio)
1. proces biochimic de transformare a materiei organice în noi substanţe, sub influenţa fermenţilor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT fermentatio
2. FR fermentation
3. EN fermentation
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lactofermentation)
1. probă care urmăreşte a preciza modalităţile de coagulare a laptelui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioxyde)
1. compus chimic în a cărui moleculă intră doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element; dioxid.
2. ~ de carbon = gaz incolor în natură sau care se formează în procesele de oxidare a substanţelor organice, de fermentaţie etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compost)
1. îngrăşământ din resturi organice şi compuşi minerali, supuşi unui proces de fermentaţie lentă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. débourbage)
1. acțiunea de a deburba; deburbare.
2. spălarea unui minereu noroios de argila care îl acoperă.
3. (oenologie) operația de limpezire a mustului, obținut prin presare directă, înainte de fermentație; faptul de a îndepărta burba.
Parte de vorbire: s.
Origine: (deburba)
1. operaţie de limpezire a mustului înainte de fermentaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drosophile)
1. insectă dipteră, cu larve care trăiesc pe materii de fermentaţie; musculiţă-de-oţet.