Dictionar

feroce

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. féroce, lat. ferox, -cis)

1. inv. crud, sălbatic, bestial, nemilos.
 

bestial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bestial, lat. bestialis)

1. de bestie; animalic; feroce, crud, inuman.
 

bestie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., lat. bestia)

1. animal sălbatic, fiară.
2. (fig.) om crud, feroce; brută.
 

canibal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cannibale, sp. canibal)

1. adj. (despre animale) care se hrănește cu indivizi din aceeași specie.
2. s. m. f. antropofag.
3. (fig.) om crud, feroce.
 

ferocitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. férocité, lat. ferocitas)

1. caracterul a ceea ce este feroce; cruzime, sălbăticie.
2. faptă crudă, sălbatică, violentă.
3. (antonim) blândețe.
 

harpie /harpie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. harpie)

1. (mit.) monstru cu corp și cap de femeie, cu aripi de pasăre și gheare de leu.
2. (fig.) femeie rea, arțăgoasă și hrăpăreață.
3. specie de vultur din America de Sud și Centrală, răpitor puternic și feroce, care trăiește în pădurile din vecinătatea apelor.
 

hienă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyène, lat. hyaena)

1. mamifer carnivor din Africa și Asia, care se hrănește în special cu cadavre.
2. (fig.) om rău, feroce; om josnic.