Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ferromagnétique)
1. care prezintă feromagnetism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. alnico)
1. familie de aliaje feromagnetice compuse în principal din aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, germ. Band)
1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bobine)
1. suport cilindric pe care se poate înfăşura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport şi firul, cablul etc. înfăşurat pe el.
2. mosor.
3. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfăşurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic.
4. ~ de inducţie = transformator electric din două înfăşurări bobinate pe un singur miez de fier.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coercitif)
1. care are puterea sau dreptul de a constrânge.
2. care exercită o constrângere; constrângător.
3. câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizaţia unui corp feromagnetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Elektromagnet)
1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub acţiunea unor curenţi electrici de conducţie.
2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic înfăşurat într-un fir, care îl magnetizează temporar sub acţiunea curenţilor electrici ce străbat acel fir.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électromagnétique)
1. referitor la electromagnetism.
2. câmp ~ = stare fizică particulară a spațiului în care există, în același timp, un câmp electric și unul magnetic.
3. (despre instrumente de măsurat, relee etc.) bazat pe acțiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice.