Dictionar

fertil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fertile, lat. fertilis)

1. (despre plante, sol) bogat, roditor, productiv.
2. (despre animale) apt pentru a se reproduce.
3. vârstă ~ă = vârstă în limitele căreia femeia sau bărbatul sunt apți pentru procreare.
4. (antonim) nefertil.
 

fertilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fertilité, lat. fertilitas)

1. rodnicie, fecunditate a solului.
2. capacitate de reproducere a unui organism.
3. raportul dintre numărul copiilor născuți vii și cel al femeilor la vârsta de procreare.
 

fertiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fertiliser)

1. a mări fertilitatea unui teren.
 

fertilizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fertilisable)

1. care poate fi făcut fertil, fertilizat.
 

fertilizant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. fertilisant)

1. I. care fertilizează; fertilizator.
2. II. substanță naturală sau de origine sintetică, utilizată în agricultură, horticultură și silvicultură pentru îmbunătățirea solului și pentru fertilizarea plantelor cultivate; fertilizator.
 

fertilizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fertiliza)

1. acțiunea de a fertiliza și rezultatul ei; fertilizat.
2. adăugarea unui material de orice natură, numit îngrășământ, cu scopul de a îmbunătăți unul sau mai multe aspecte ale fertilității solului.
3. (med.) ~ in vitro = tehnică de procreare asistată medical, prin care spermatozoidul fecundează ovulul în laborator, iar embrionul astfel format este transferat în uterul mamei.
 

agrobiocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrobiocénose)

1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.
 

agrofond

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agrofond)

1. ansamblu de procedee agrotehnice pentru fertilizarea unui teren experimental.
 

agropedologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agropédologie)

1. disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de sporire a fertilității solurilor.
 

ameliorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. améliorant)

1. care ameliorează; ameliorator.
2. care îmbunătățește solul, redându-i fertilitatea sau mărindu-i randamentul.
 

ariditate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aridité, lat. ariditas)

1. faptul de a fi arid; caracter arid, uscăciune extremă.
2. (fig.) caracterul dificil al unei sarcini abstracte.
3. (fig.) sterilitatea spiritului, incapacitate spirituală.
4. (antonime) fertilitate, umiditate.
 

autofertilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autofertilité)

1. proprietatea de a fi autofertil.