Dictionar

Festival

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. festival)

1. ciclu de manifestări cultural-artistice cu program variat, ocazional sau periodic.


Festivalier, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. festivalier)

1. I. care se referă, care aparține unui festival.

2. II. participant la un festival; festivalist.


Festivalist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f. (rar)
Origine: (festival + -ist)

1. participant la un festival; festivalier.


Anual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. annuel, lat. annualis)

1. adj. care durează un an, revine în fiecare an.

2. s. f. expoziţie, festival care se organizează în fiecare an.


Banchet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquet, it. banchetto)

1. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment.


Bienal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biennal, lat. biennalis)

1. adj. care durează doi ani; bi(s)anual.

2. care are loc o dată la doi ani.

3. s. f. expoziţie, festival, târg care se organizează la fiecare doi ani.


Dineu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dîner)

1. masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara.


Festivalier, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. festivalier)

1. I. care se referă, care aparține unui festival.

2. II. participant la un festival; festivalist.


Fiestă

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. fiesta)

1. festival, sărbătoare, petrecere în ţările de limbă spaniolă, ulterior şi în alte ţări din America.