Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apsidal)
2. (mat.; despre suprafeţe) care derivă dintr-o altă suprafaţă, după o lege a geometriei particulare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. double)
1. adj. care este de două ori mai mare; îndoit.
2. din două obiecte identice sau de aceeaşi natură.
3. (s. m.) ~ băieţi (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei.
4. minge ~ă = mişcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc.
5. s. n. motiv din literatura universală care utilizează două personaje identice sau foarte asemănătoare, spre a sugera complexitatea realităţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. orthogonal)
1. care formează unghiuri drepte.
2. proiecție ~ă = proiecție prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție.
3. (despre curbe, suprafețe) care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare; (despre funcții) cu produs scalar nul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. osculateur)
1. (despre curbe, suprafeţe) în contact de osculaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. référence, germ. Referenz)
1. raportare, referire, informație dată asupra cuiva pentru a-l caracteriza.
2. de ~ = la care se poate face referire; important.
3. (mat., fiz.) sistem de ~ = ansamblu de elemente geometrice (puncte, linii, suprafețe) imobile unul față de celelalte, la care se raportează pozițiile corpurilor; reper.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. réglé)
1. care este marcat cu linii drepte, paralele (trasate cu rigla); liniat.
2. (despre suprafețe) obținut prin mișcarea unei linii drepte.