Dictionar

feudal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. feudale, fr. féodal)

1. adj. referitor la feudal(ism) sau la feudă.
2. orânduirea ~ă = feudalism.
3. s. m. nobil, proprietar al unei feude; feudatar.
 

feudalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. feudalismo, fr. féodalisme)

1. orânduire social-economică între sclavagism și capitalism, în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea feudalului asupra pământului și dependența personală a țăranilor iobagi față de stăpânii feudali; orânduire feudală, feudalitate.
 

feudalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. feudalità, fr. féodalité)

1. (istorie) regim politic și social specific Evului Mediu, caracterizat prin existența feudei, o proprietate teritorială acordată de un suzeran vasalului său, căruia i se cer în schimb anumite obligații (militare, financiare, judiciare et cetera); feudalism.
2. (prin ext.) putere considerabilă deținută de anumite clase ale societății.
3. (var.) (înv.) feodalitate.
 

feudaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. feudalize)

1. a face să devină, a deveni feudal.
 

alodial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allodial)

1. (drept feudal) care aparține unui alodiu (proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate).
 

alodialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. allodialisme)

1. (istorie) formă de proprietate feudală, bazată pe alodiu; alodialitate.
 

alodialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allodialité)

1. formă de proprietate feudală bazată pe alodiu; alodialism.
 

alodiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. allodium)

1. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă.
 

antifeudal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiféodal)

1. care se opune sistemului feudal; împotriva feudalismului.
 

aristocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale.